DESCOPERĂ WHISKY-UL
Bourbon vs Scotch
ȚĂRILE WHISKY-ULUI
DEGUSTAREA
GHIDURI BĂUTURI SPIRTOASE
Astăzi, whisky-ul este cu siguranță una dintre cele mai populare băuturi spirtoase din lume. A devenit astfel un produs familiar, cunoscut chiar și în cele mai îndepărtate regiuni ale planetei.
Originile whisky-ului
Originea sa datează din secolul al X-lea și se pare că este produsul invenției alchimiștilor arabi, care ar fi descoperit la acea vreme procesul de distilare a alcoolului în scopul creării de cosmetice și alte parfumuri.
Cuvântul „alcool” ar deriva chiar din termenul „al kuhul”, care desemnează cuvântul „kohl”, un produs de machiaj pentru ochi, utilizat inițial de egipteni. Cu toate acestea, arabii nu consumau acest alcool, iar utilizarea sa ca băutură s-a popularizat în Europa datorită maurilor.
Astfel, începând cu secolul al XII-lea, populațiile au început să distileze băuturi spirtoase din struguri, cereale, fructe sau legume. La acea vreme, majoritatea producătorilor de băuturi spirtoase erau în mare parte călugări sau cărturari. Prima „aqua vitae” (apă de viață) produsă din orz fermentat ar fi atribuită călugărilor irlandezi și ar fi fost produsă în jurul secolului al XI-lea sau al XII-lea. Numeroasele schimburi între Irlanda și Scoția din această perioadă ar fi permis băuturilor spirtoase să ajungă pe teritoriul scoțian și să se dezvolte acolo. Dar paternitatea whisky-ului este și astăzi obiectul unor dezbateri aprinse între irlandezi și scoțieni!
Prima referință scrisă la whisky datează din 1494 și indică faptul că practica distilării era deja larg răspândită în secolul al XV-lea: „eight balls of malt to Friar John Cor wherewith to make aquavitae”, formulă prezentă în registrele Trezoreriei*, menționează astfel cantitatea de malț necesară pentru a produce aproape 1500 de sticle. Whisky-ul era consumat mai degrabă pentru proprietățile sale medicinale, de unde și denumirea de „apă de viață”. Termenul gaelic pentru „apă de viață” este „uisge beatha”, care va deveni treptat „ooshki”, apoi „whisky”.
Se spune că whisky-ul era consumat de scoțienii care trăiau în mediul rural de la o vârstă fragedă și până la ultima suflare („from the cradle to the grave” traducere: „de la leagăn până la mormânt”) ca tratament medical. În plus, whisky-ul era folosit ca substitut pentru apa care nu era potabilă la acea vreme.
De la clandestinitate la globalizare
Whisky-ul făcea parte integrantă din viața scoțienilor la acea vreme. Era consumat în societate într-un mod deja foarte codificat. De fapt, bărbații obișnuiau să se adune în jurul unei mese și, pe rând, turnau conținutul butoiului în fiecare dintre paharele așezate pe masă. Este probabil ca termenul „round” (rundă) utilizat astăzi în pub-urile scoțiene să își aibă originea în acest obicei străvechi.
În cursul secolului al XVI-lea, distilarea whisky-ului a devenit la fel de populară ca și producția de bere, iar marea majoritate a fermierilor locali își valorificau astfel recolta de orz și ovăz. În plus, climatul dificil al teritoriului scoțian nu permitea depozitarea recoltelor. Deșeurile generate de procesul de distilare erau folosite ca hrană pentru animale, ceea ce se întâmplă și astăzi.
De la origini, whisky-ul a fost supus numeroaselor taxe, începând din 1644 și până în 1823, data recunoașterii sale oficiale. În toți acești ani, „exciseamen”, adică agenții fiscali, au luptat împotriva distilării clandestine. Chiar și astăzi, niciun strop din prețiosul spirit nu scapă controalelor foarte stricte efectuate de serviciile fiscale.
Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, producția de whisky a început să se transforme, trecând de la o producție destinată uzului privat la una destinată uzului comercial. Această schimbare de perspectivă se datorează în parte modernizării tehnicilor agricole, precum și dezvoltării axelor de comunicare. Numeroase distilerii au apărut atunci în diverse regiuni scoțiene, iar whisky-ul a devenit astfel un produs de consum curent.
*Échiquierul era, în ducatul Normandiei și apoi în regatul Angliei (al cărui nume va fi tradus prin Exchequer în engleză), echivalentul Camerei Conturilor din alte regate și principate.