Când suntem începători în lumea whisky-ului, poate fi uneori complicat să descifrăm toate informațiile de pe etichete și să facem o alegere în cunoștință de cauză pentru următoarea noastră achiziție! Iată câteva indicii care vă vor ajuta să faceți alegerea potrivită fără a vă baza doar pe ambalaj și pe numele distileriilor…

La ce trebuie să te uiți?

În primul rând, trebuie să știi că există două tipuri de îmbuteliere:
– Îmbutelierea oficială : este vorba de whisky-ul produs și îmbuteliat de o distilerie în nume propriu.
– Îmbutelierea independentă (vezi articolul nostru pe această temă): este vorba de whisky-ul unei distilerii îmbuteliat de un comerciant terț, care nu produce el însuși whisky.

Odată făcută distincția, iată câteva elemente la care trebuie să fiți atenți atunci când doriți să cumpărați o sticlă:

– ABV sau gradul alcoolic: un whisky trebuie să aibă o tărie de minimum 40° pentru a putea purta denumirea de „whisky”. Dar trebuie să știți că gradul alcoolic al whisky-ului dvs. vă poate spune mult mai multe despre lichidul din sticlă și poate fi adesea un indiciu al intenției Master Distiller atunci când a dorit să creeze acest whisky în particular.

Astăzi, veți găsi numeroase whisky-uri cu o concentrație de peste 40° (43° sau 46° în majoritatea cazurilor), ceea ce permite amatorilor de whisky să adauge puțină apă la „dramul” lor, păstrând totuși o concentrație de peste 40°, apa contribuind la deschiderea aromelor whisky-ului. Dar motivul principal al acestei concentrații alcoolice mai ridicate este acela de a evita filtrarea la rece (care elimină anumite arome din whisky) și de a împiedica whisky-ul să devină tulbure la temperatura camerei.

În cele din urmă, unele etichete pot purta mențiunea „cask strength ”, brut de fût, ceea ce înseamnă că whisky-ul pe care îl cumpărați nu a suferit nicio reducere între ieșirea din butoi și îmbuteliere. Este vorba de cea mai pură expresie a produsului, care poate avea uneori o tărie de peste 60°!

– Conținut: Este pur și simplu volumul de whisky din sticlă. Standardele sunt de 70 cl în Europa și 75 cl în Statele Unite.

– Tipul butoiului: este vorba despre tipul de butoi care a fost utilizat pentru maturarea whisky-ului. Trebuie să știți că whisky-ul poate fi maturat în diferite tipuri de butoaie (Bourbon, sherry, Porto, Rom, European Oak, American Oak, Quarter Cask…), fiind adesea transferat dintr-un butoi în altul pentru o „maturare secundară” care îi conferă o dimensiune aromatică suplimentară (se vorbește adesea despre „finisare” sau „double wood”, „triple wood”…).

Această mențiune este foarte importantă pentru caracterul whisky-ului și vă va spune multe despre aromele acestuia: whisky-urile învechite sau finisate în butoaie de sherry vor avea, de exemplu, tendința de a fi destul de bogate și cu arome de fructe uscate, ciocolată, prăjituri… În schimb, un whisky învechit exclusiv în butoaie de bourbon poate dezvălui arome mai lemnoase, de patiserie, caramel…

Puteți găsi, de asemenea, mențiunile „1st fill” „2ndfill”… care se referă la numărul de umpleri ale butoiului. Un butoi utilizat pentru prima dată va fi astfel un „1st fill” și va oferi mai multe arome decât un butoi utilizat pentru a treia sau a patra oară, a cărui influență va fi mai subtilă.

– Vintage: Este anul de distilare a whisky-ului (pe care îl puteți găsi și sub mențiunea „data distilării”). Dacă această dată apare pe un whisky care nu este Single Cask, înseamnă că toate butoaiele utilizate în compoziția produsului au fost distilate în același an.

– Vârsta : Din punct de vedere legal, vârsta indicată pe o sticlă de whisky este cea a celui mai tânăr whisky utilizat în compoziția produsului finit. Vârsta minimă necesară pentru un whisky este de 3 ani.

Unele whisky-uri nu au menționată vârsta, fiind denumite NAS (No Age Statement), dar merită totuși atenția dumneavoastră, nu le ignorați, unele dintre ele pot fi surprize foarte plăcute!

– Tipul de whisky : Scotch whisky, single malt, single cask, single grain, blended whisky… Neofiții se pot pierde ușor în această junglă. Citiți ghidul nostru pentru a vă orienta!

– Localizare: În timp ce bourbonul este produs exclusiv în SUA (din minimum 51% porumb) și scotch-ul este produs exclusiv în Scoția (din orz malțat), pe etichetă veți găsi uneori mențiunea regiunii de origine: Highlands, Lowlands, Speyside, Islay sau Campbeltown.

Dacă această clasificare geografică era încă un instrument foarte bun pentru a vă orienta acum câțiva ani, astăzi, multe distilerii încalcă regulile. Turba nu mai este apanajul exclusiv al whisky-urilor din Islay, whisky-urile din Lowlands nu mai sunt doar dulci și florale, iar regiunea Highlands este atât de vastă încât include atât malțurile foarte fructate din AnCnoc, cât și monștrii turbați din Talisker…

În schimb, anumite elemente nu trebuie să vă influențeze, deoarece sunt adesea prezente doar în scopuri de marketing și nu garantează în niciun fel calitatea. Este cazul, de exemplu, al notelor de degustare (prea subiective) sau al termenilor „craft” sau „small batch” (nu există un cadru legislativ care să reglementeze acești termeni).

Post Views: 1